Nimic nu prevestea faptul ca la sfarsitul lunii decembrie 2015 ma voi afla pe malul lacului MV2 pentru o partida de 24 de ore. Totusi, temperaturile inregistrate pe finalul “lunii cadourilor ” ma duceau cu gandul la partidele de pescuit de la inceputul primaverii. Ultima fusese la etapa finala din Turneul celor 6 cluburi (unde, impreuna cu membrii clubului WLC, am obtinut locul al treilea pe etapa si locul 3 la general) asa ca imi aranjasem sculele de pescuit pentru ca, in orice moment, sa pot sa le revizuiesc putin.

26 decembrie, a doua zi de Craciun, cand lumea se afla in acea stare de “dolce far niente”, din obisnuinta am accesat camerele instalate pentru supravegherea lacului Moara Vlasiei 2, un lac care prin populatia piscicola nu mai are nevoie de nicio prezentare. Surpriza! Existau pescari pe malul lacului, pe locurile 1 si 2.

Rapid am luat decizia ca trebuie sa fiu acolo pentru o partida scurta de 24 de ore. Zis si facut; am luat cateva haine de schimb, lansetele si m-am grabit sa ajung in locul in care am rulota parcata; am hotarat ca voi sta in rulota pentru a evita frigul de peste noapte, care era anuntat pe toate posturile de televiziune, cu temperaturi de -10 grade Celsius.

Am ajuns pe malul lacului pe la ora 17.30.  M-am salutat cu cei doi pescari vazuti pe camera si care m-au facut sa iau aceasta decizie (ulterior, in timpul noptii , din cauza frigului de afara am socializat in rulota la un pahar “de vorba”) si am cautat din priviri un stand. Nu mi-am facut nicio strategie, ma gandeam ca daca pestele coopereaza il voi prinde la interceptie. Am ales la intamplare un loc, singura conditie era ca rulota sa fie intr-un plan cat de cat drept pentru ca nu aveam chef sa stau prea mult sa o calez.

Dupa ce am desfacut minciogul (este primul lucru pe care il fac atunci cand ma apuc sa montez echipamentul), am inceput sa-mi pregatesc rod pod-ul, senzorii, lansetele. Aveam sa pescuiesc cu doua lansete, folosind monturi identice cu plumb pierdut si forfacul din monofilament de 15lb, carlig nr 8, lungimea firului de par fiind de cca. 2-2,5 cm si pe care am pus o bila solubila de 14 mm, SPP Tournament.

Vreau sa mentionez ca nu am pus pasta pe plumb, nu am folosit saculeti sau dip. Am aruncat lansetele, una aproape de malul de vis-a vis iar cealalta la o distanta de 70-80 m. Am folosit plumbi cu o greutate de 90 gr. Se facuse deja intuneric si m-am dus in rulota, mi-am facut un ceai si m-am pus pe asteptat. Pe la ora 21, sunetul inconfundabil al Delkimilor anunta discret trasatura. Din pacate, dupa cateva ture de manivela, nu am mai simtit pestele la celalat capat al firului semn ca, “mustaciosul” se agatase superficial.  Am repozitionat montura si m-am intors in rulota multumit  ca, pestele “umbla”.

La ora 3 dimineata, am fost trezit din toropeala de sunetul prelungit al senzorului; aveam un run ca in timpul verii, pestele lua fir, tamburul se desfasura intr-un ritm ametitor! Am intepat si am simtit ca pestele s-a intepat. A urmat un drill de circa 10-15 minute, pestele fiind destul de bataios (nici nu l-am fortat deoarece aveam pe tambur fir de 0,22 mm). Intr-un final, am reusit sa pun pe saltea un frumos crap comun. Un cadou de Craciun perfect pentru mine! Am uitat sa precizez ca pestele a venit la lanseta aruncata la 70-80 de  metri de mal. Dupa o scurta sesiune foto, l-am eliberat si evident, m-am grabit sa arunc lanseta, la aceeasi distanta, sperand sa mai prind “macar” unul. Din nefericire, “Mosul” nu s-a mai intors pe la mine si nu am mai avut nicio trasatura asa ca pe la ora pranzului am inceput sa strang. Am plecat spre casa multumit si cu gandul la prima partida din 2016..

Pana la urmatoarea povestioara, va doresc tuturor un sezon 2016 cu capturi de exceptie! (Cristi Vaileanu)

Sursa: http://www.wlc-carp.com