De la inceput trebuie sa spun ca, in general, sunt un timp conservator si asta se vede clar in ceea ce priveste pescuitul. In principiu, nu refuz sa incerc ceva nou, dar prefer lucrurile deja cunoscute, care au dat roade in trecut. Ca atare, am fost destul de sceptic atunci cand Alin Stef, prietenul si colegul meu de emisiune, mi-a propus sa folosesc o noua montura – Withy Pool – la o partida de final de primavara pe celebrul „carpodrom” Moara Vlasiei 2.
Stiam deja ca functioneaza dintr-o „disputa pescareasca” tot pe MV2, facuta in aceeasi formula, pe Ponton 1, dar am zis ca daca atunci am facut fata competitiei ramanand fidel traditiei, ce s-ar putea schimba in celalalt capat al lacului, adica in padure? Tot cap de balta, tot peste „mare si mult”, tot nada si momeala de calitate – boiliesuri semisolubile si critic echilibrate de la Secret Baits – deci toate „datele tehnice” pentru o partida perfecta.
Inceputul asa a si fost, dar… pentru Alin. Trei driluri cu crapi superbi adusi de pe zona din dreapta noastra si pe cerul senin al sufletului meu incepeau sa se adune norii. Cum pescuiam cu doar doua lansete, am „imprumutat” una de la Alin si m-am insinuat si eu pe intinsura. „Snowman”-ul facut din doua bile critic echilibrate a lovit in nici o ora si am reusit sa ma pozez si eu cu un exemplar de peste 10 kg, captura facandu-ma sa sper intr-un reviriment spectaculos.
Nici nu am apucat sa savurez bine drilul si sa-l ud cum se cuvine cu cateva beri de la gheata, ca adversarul meu m-a chemat sa-l ajut cu minciogul. De trei ori! Pai bine frate, asa ne-a fost vorba?…
Am mai nadit cu cateva maini de bile semisolubile, am improspatat momeala si cand se auzeau tunetele furtunii care matura Bucurestiul am punctat inca o data cu un peste superb de 11,5 kg.
Sanse de revenire nu mai erau, mai ales ca la orizont aparuse o „patura” groasa si neagra care se indrepta cu repeziciune spre noi. Am strans in viteza si exact cand furtuna a lovit lacul, ne-am suit in masina si pe-aici ne-a fost drumul.
Acasa am analizat in detaliu „confruntarea” si am ramas la concluzia ca, deocamdata, „traditia e mai buna decat toate”. Pana la (o noua) proba contrarie! Dupa aia, mai vedem… (THL)
