Pe malul lacului Sinoe, “la o departare de 500 de stadii de gura sacră a Istrului” – dupa cum precizează vestitul istoric şi geograf Strabon, se afla Cetatea Histria – prima colonie greaca de pe tarmul de vest al Marii Negre si cel mai vechi oras atestat de pe actualul teritoriu al Romaniei.
Histria fost întemeiată ca port la Marea Neagră de către coloniști greci din Milet – Turcia de astăzi – în jurul anului 657 înainte de Hristos – conform istoricului Eusebiu din Cezareea, sau 630 înainte de Hristos – după geograful grec Skymnos din Chios.
Geneza numelui Histria – Istria în limba lui Socrate, provine din denumirea greaca a Dunarii (Istros), iar cetatea a devansat cu aproape un secol celelalte 3 colonii grecesti de la Pontul Euxin (Tomis – Constanta, Callatis – Mangalia, Tyras – Cetatea Alba). Orașul a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani, începând cu perioada greacă și terminând cu cea bizantină.
Aşezarea de la Histria a fost identificata in anul 1868, de catre arheologul francez Ernest Dejardins, iar cercetarile arheologice propriu-zise au fost demarate abia in anul 1914 de catre arheologul Vasile Parvan.
Încercarea primului val de sciţi de a se stabili în sudul Dunării, precum şi răzvrătirile cetăţilor pontice împotriva lui Lysimach, aduc distrugeri Histriei către sfârşitul sec. 4 î.e.n. În secolele următoare oraşul se reface şi trăieşte o nouă înflorire, mai ales după alianţele cu unele căpetenii ale geţilor precum Zalmodeghikos sau Remaxos.
Avantul economic al Histriei cunoaste un puternic declin in secolul al II-lea înainte de Hristos, din cauza colmatării cu nisip a Golfului Sinoe, care a dat si naştere lacului din zilele noastre. Lipsita de beneficiile portului la Marea Neagra si apasata de taxele uriase pe care se vedea nevoita acum sa le plateasca, Cetatea Histria incepe sa decada treptat. Nu pierde însă ocazia să se implice intr-un sangeros razboi alaturi de Callatis impotriva infloritoarei Cetati Tomis. Nevoita sa caute alianta romanilor, Tomis iese victorioasa in anul 260 înainte de Hristos stabilind o ierarhie ce nu avea sa mai fie schimbata.
Secolul I înainte de Hristos aduce noi frământări şi pericole externe: regele Pontului, Mithridates VI Eupator, trimite trupe la Histria, iar în anul 72 înainte de Hristos primele armate romane scot coloniile vest-pontice de sub influenţa lui Mithridate. Câţiva ani mai tarziu, regele Burebista cuprinde cetatea sub stăpânirea sa, dar pentru o scurta perioadă de timp.
Histria accepta dominatia romana imediat dupa asasinarea lui Burebista din anul 41 înainte de Hristos. Aceasta perioada de timp a reprezentat practic cea de a doua etapa marcanta din istoria cetatii. Remarcam aici, puternica influenta a Romei printr-un set de reforme implementate Histriei pentru urmatoarele 6 secole, care au condus la o relativa prosperitate.
Sub stapanirea romana cetatea cunoaste o noua inflorire. Daca in perioada romana timpurie incinta inchidea o suprafata destul de mare, violentele atacuri carpo-gotice care au dus la distrugerea totala a orasului, obliga locuitorii din epoca romana tarzie să restrângă zona urbană la doar 7 hectare, la adapostul incintei vizibile astazi.
Declinul Imperiului Roman atrage dupa sine si decaderea Histriei. Transformata in ruine in anul 248 de catre navalitori, cetatea isi reduce in anii urmatori spatiul locuibil la jumatate, pentru ca in secolul al VII-lea sa fie parasita definitiv. Astfel se incheiau aproape 1.300 de ani de existenta ai orasului care a dominat spatiul pontic.
În perioada greacă (sec. VII – I înainte de Hristos.), orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după un model des întâlnit în orașele antice grecești, structură care a fost menținută pană la abandonarea orașului în secolul al 7-lea.
Așezarea era înconjurată de un puternic zid de apărare (numai partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți), era alimentată cu apă prin conducte care alimentau și termele construite în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră, și poseda atât instituții de educație fizică (gymnasion) cât și cultural-artistice (museion).
Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerari și un număr mic de morminte plane. Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor a fost incinerația. Unii tumuli au patru-cinci metri înălțime, alții sunt mai mici. În centrul movilei sunt morminte unde, lângă mort, sunt depuse vase, în special amfore.
In partea vestica a cetatii se pot identifica cele 10 turnuri si doua porti. Poarta mare a cetatii (tip ghilotina) era aparata de doua mari bastioane. Se poate observa cartierul comercial (tabernae), loc in care se expuneau marfurile aduse spre comercializare. De asemenea, se intinde pe o arie mare cartierul economic, in care s-au descoperit brutarii, ateliere de ceramica si de prelucrare a metalelor.
In partea de est se remarca amprenta aristocratiei locale prin edificiile prezente aici. Amplasate la marginea lacului, acestea erau dotate cu sali de baie, curti interioare, camere pentru provizii, fapt ce dovedeste pozitia privilegiata a nobilimii. Probabil cea mai frumoasa zona a cetatii este cea a templelor, altarelor si fantanilor sacre din epoca elenistica. Influenta romana este observata prin prezenta celebrelor bai publice (thermae) alimentate prin intermediul apeductelor care aduceau apa de la aproximativ 30 de km, a turnului inchisorii (folosit si ca depozit de armament) si a valurilor de pamant care protejau cetatea de atacurile externe.
Bazilica episcopală de la Histria, un edificiu de peste 60 de metri lungime și 30 de metri lățime, care ocupa aproape 2% din suprafața cetății târzii, a fost scoasă la lumină în anul 1969, de arheologul Alexandru Suceveanu. Bazilica episcopală construită în centrul orașului vechi reprezintă cea mai importantă descoperire de la Histria, întrucât acest lucru însemna faptul că, în secolele V – VI, Histria a ajuns la rangul de episcopie.
În Histria au fost bătute primele monede de pe actualul teritoriu al României, și anume emisiunea de monedă proprie în jurul anului 480/475 înainte de Hristos. Este vorba despre monede de argint turnate care au pe avers simbolul orașului, repezentat de un vultur pe un delfin spre stânga, și legenda ISTRI, încadrate într-un pătrat incus iar pe revers două capete umane alăturate și inversate. Ulterior, in perioada 450-350 înainte de Hristos, orasul Histria a imprimat si monede din bronz.
La începutul anilor ’20 a fost construit primul muzeu arheologic (de sit) de la Histria, fiind proiectat de arhitectul Gheorghe Simotta, în vremea directoratului lui Vasile Pârvan. Din cauza terenului slab, prost ales, în anul 1923 clădirea s-a dărâmat, fiind ulterior demolată definitiv.
Actualul muzeu a fost înființat în 1982, în subordinea Muzeului de Istorie Natională și Arheologie din Constanța, într-o cladire nouă. În Muzeul Arheologic Histria sunt expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, opaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice.
Muzeul cetăţii Histria a fost recent reabilitat şi modernizat în cadrul proiectului „Stimularea turismului cultural prin reabilitarea complexului arheologic Histria” implementat de către Consiliul Judeţean Constanţa şi finanţat prin programul Phare.
