La finalul lunii august am primit o veste care mi-a trezit sentimente contradictorii: s-a redeschis Pleaşa pentru pescuitul sportiv… Da, exact, este vorba despre lacul de langa Ploiesti, devenit in doar 3 ani de la aparitie o destinatie foarte importanta pentru „craparii” din Prahova si nu numai. Un bazin de aproximativ 10 hectare unde isi gasisera adapost (pentru prea scurt timp, dupa cum aveam sa aflu ulterior) peste 250 de exemplare de „mustaciosi” intre 7 si 18 kilograme si mai mult de 5 tone de crap, cu greutati cuprinse intre 1-6 kg.
Deci, la prima vedere, redeschiderea ar fi o veste buna si atunci de ce nu ma bucuram pentru reaparitia pe firmament a baltii la crearea careia am contribuit si eu intr-o proportie destul de mare? Pai pentru ca mi-am reamintit instantaneu de motivele care au determinat administratia sa decida inchiderea lacului la finele anului trecut!
Exista si o latura pur financiara, care se leaga strict de cifre, adica de incasari, cheltuieli, investitii in infrastuctura (casute, internet, curent electric, pontoane, loc de joaca pentru copii, apa potabila, gratare, terasa, etc), bonuri fiscale, TVA-uri, impozite… In fine, calcule pe care nu ma intereseaza sa le fac, deoarece exista contabili pentru asta si oricum nu e treaba mea. Altceva m-a suparat atunci si ma mahneste si acum. E vorba despre hotia aproape generalizata, despre faptul ca multi dintre „purtatorii de undite/lansete” (pentru ca nu le pot spune „pescari”) prefera sa nu respecte nici un fel de regula sau regulament, isi bat joc de investitiile facute, lasa in urma lor munti de mizerie pe mal si in apa, distrug totul mai ceva ca un nor de lacuste. Vorbim despre pesti „filetati” si dositi prin bagaje sau lazi frigorifice, de exemplare superbe care apar la suprafata cu coloana rupta de la lovituri diverse (daca tot nu-l pot lua acasa, macar sa dea cu el de ponton… „lasa ba si ce daca moare, au astia bani, sa-i ia dracu!”), de crapi prinsi pe timpul noptii si aruncati peste gard la complicii care asteapta ascunsi in lanul de porumb… Din pacate, imaginatia distrugerii si a furtului este atat de bogata incat ma trec fiorii!
In fata acestor hoarde dezlantuite nu au avut ce face nici agentii de securitate, nici camerele de luat vederi, nici paznicii si astfel un loc superb s-a inchis publicului la inceputul sezonului 2015. Un recensamant al pestilor, facut prin plasuirea de toamna, a aratat ca la Pleasa mai existau in finalul lui 2014, 100 de crapi peste 7 kg si cam doua tone de “mustacios” intre 1-5 kg. Adica disparusera aproape 5 tone de peste!
Dupa 8 luni de liniste si reflectie, conducerea lacului a repopulat cu 5 tone de ciortan intre 1-3 kg, a readus restul exemplarelor mari in primul bazin si a decis redeschiderea lacului pentru pescuitul sportiv. Toate bune si frumoase, dar… Pentru ca exista un “dar” si acesta este regulamentul schimbat drastic. Nu se mai pescuieste decat pe timpul zilei (06.00 – 19.30/20.00), nu se campeaza peste noapte sub nici o forma, facilitatile s-au restrans (nu mai exista internet wireless, mini-magazinul s-a inchis), nu se poate ajunge/pleca cu masina (de) la locul de pescuit (masura exagerata, in opinia mea, insa…), iar pentru 60 de lei se pot duce acasa 5 kg de peste, nici un exemplar mai mare de doua kilograme.
Sunt decizii dure, venite sa castige un razboi cu acesti braconieri fara nici un fel de constiinta, care au dus in pragul falimentului o investitie cum putine s-au facut pana acum. Si ca in orice razboi, exista si victime colaterale. Sunt zecile de pescari de buna credinta care considerau Pleasa a doua lor casa. Veneau aici pentru liniste, pentru curatenie, pentru amabilitatea gazdelor si, in primul rand, pentru “grasunii” din balta, “dulapii” cu care si-au corectat de multe ori recordul personal si cu care s-au pozat si mandrit. Acum ei sunt nemultumiti de noul regulament si – in parte – au dreptate, insa nu e corect ca supararea lor sa fie indreptata spre investitorii de la Pleasa, ci spre cei care au facut ca aceste reguli sa fie impuse: “confratii” braconieri.
Si, uite asa, stand pentru 12 ore pe pontonul 12, cu un ochi plang si cu unul rad. Bine ai revenit Pleasa, mai sunt sperante sa spun ca “la trecutu-ti mare, mare viitor”?
